Categoria și importanța rezervației: complexă; reprezentată de trei blocuri mari izolate de calcar, înalte de 44 m, 27 m și 15m, cu vegetație saxicolă calcofilă.

Poziția geografică: la marginea de sud a Munților Trascăului, pe versantul stâng al Părăului Ampoița afluent pe stânga al Ampoiului; altitudine maximă 393 m, altitudine minimă 310 m.

Cai de acces: pe DN 74 Alba lulia - Abrud până la km 13, de unde se desface Ia dreapta drumul comunal spre satul Ampoița, pe care se mai înaintează circa 1 km, precum și pe calea ferată Alba Iulia - Zlatna cu acces prin halta Gura Ampoiței.

Suprafața: 10 ha, zona strict protejată se restrânge la cele trei stânci calcaroase, pe care s-a instalat o vegetație saxicolă calcofilă.

Categoria și importanța rezervației: geologică; constituită din două blocuri calcaroase, cel din est având înălțimea de 20 m, iar cel din vest 12 m, ce domină majestuos depozitele de fliș intens erodate.

Poziția geografică: în partea central sudică a Munților Metaliferi, pe pârâul Valea Mică, afluent pe dreapta al Ampoiului, în avale de Zlatna; altitudine 380 m.

Cai de acces: pe DN 74 Alba lulia - Abrud. Până Ia km 31,5, situat între satele Galați și Patrângeni, de unde se bifurcă spre sud DC 67, ce traversează podul peste râul Ampoi spre satul Valea Mica. Rezervația se afla Ia 1,2 km de Ia bifurcare la mică distanță de Ia intrarea în localitate, în imediata vecinătate a bisericii, fiind practic străbătută de drumul comunal, care trece printre cele două blocuri calcaroase.

Suprafața: 1 ha. Aria de interes științific o reprezintă cele două blocuri de calcare ce strajuiesc pârâul Valea Mică și drumul alăturat.

Poziția geografică: rezervația face parte din sectorul de sud al Munților Trascău, iar cheile au fost sculptate de pârâul Feneș în calcarele caracteristice ale acestei unități montane.

Cai de acces: DN 74 Alba lulia - Abrud, între așezările Presaca Ampoiului și Galați se desprinde spre nord drumul forestier (industrial) ce însoțește pârâul Feneș pe distanță de 8 km. La început betonat, apoi pietruit, drumul străbate Cheile Caprei și urmează Valea Feneșului până spre obârșie.

Suprafața: 110 ha. În partea de vest, limita rezervației este formată de marginea platoului Dâmbău, cu altitudine de 1200 - 1300 m și cu altitudinea maximă de 1368 m în Vârful Dâmbau și 1329 m în Vârful Fața Florii. În partea de est, limita urcă pieziș pe panta muntelui Corabia până în partea superioară a pădurii, pe care o urmează sub abruptul stâncos, sfârtecat de torente, apoi pe o pantă mai accentuată și împădurită, lângă cantonul silvic de langă Pârâul Feneș.

Categoria și importanța rezervației: geologică și geomorfologică, constituită dintr-un bloc masiv de calcar cu aspect de turn de cetate, înalt de 78 m, cea mai impozantă stâncă izolată din bazinul Văii Ampoiului.

Poziția geografică: În partea de sud-est a Depresiunii Zlatna, pe o culme domoală situată pe malul stâng al Ampoiului, în amonte de confluența cu Pârâul Feneșului; altitudine 540 m.

Cai de acces: pe DN 74 Alba lulia Abrud până la km 31, situat la NV de satul Galați, de unde se bifurcă o potecă ce urcă circa 800 m până la Piatra Bulbuci.

Suprafața: 3 ha, blocul de calcar având dimensiunile de 80 m x 40 m. Aria de interes științific o reprezintă blocul masiv de calcar lipsit de vegetație, dar este necesară o zonă tampon în care să nu se amplaseze construcții pe o raza de cel puțin 200 m. Totodată, în jurul ei se mai întâlnesc câteva stânci calcaroase mai mici, care contribuie la aspectul pitoresc al rezervației și care trebuie să fie protejate.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezintă un bloc calcaros cu orbitoline, cu importanță științifică, oferind totodată un aspect original în peisaj. Este considerată una dintre cele mai interesante formațiuni geologice din Trascău.

Poziția geografică: În Munții Trascăului, pe versantul stâng al Văii Ampoiului, Ia marginea de vest a satului Tăuți, la circa 60 m pe versant față de drumul național din lungul acestei văi, altitudinea 335 m.

Cai de acces: DN 74 ce unește Alba Iulia cu Abrudul până în satul Tauți la 250 m de ultima casă spre Meteș, într-o curbă a acestuia, stânca este perfect vizibilă. Din drumul național nu există o potecă clară de acces până Ia blocul calcaros. Tot aici se poate ajunge și cu trenul până Ia halta Tăuți, de unde este necesară parcurgerea pe șosea a distanței de 1,2 km.

Suprafața: 0,10 ha, blocul de calcar având dimensiunile 14 x 3,5 x 2 m. Limitele zonei strict protejate sunt restrânse la aria imediat înconjurătoare calcarelor. Zona tampon cuprinde terenul din jur pe o rază de 100 m, în care nu se admite realizarea de construcții, pentru a nu afecta peisagistic.

Categoria și importanța rezervației: botanică, conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici rușculiță.

Poziția geografică: rezervația se afla în Munții Metaliferi, Ia est de Vârful Vâlcoi (1348 m) pe interfluviul dintre Valea Negrilesei și Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupă culmea și versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, Ia altitudini cuprinse între 1150 și 1250 m; după o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi.

Cai de acces: din DN 74 Alba Iulia Abrud se intră pe DJ 107, modernizat, care duce Ia Bucium; de aici se urmează drumul spre satul Valea Negrilesei, din care se desprinde un drum forestier până Ia Cabana Narciselor.

Suprafața: circa 45 ha, în lungul culmii, până Ia limita pădurii; se întind spre est până Ia înșeuarea de sub vârful cu cota 1260 m, iar în vest până pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. La acestea se adaugă o zonă tampon ce se întinde pe o fâșie lată de circa 200 m în pădurea care înconjoară poienile cu narcise.

Categoria și importanța rezervației: complexă; constituie cel mai mare lac de baraj natural pe calcare din Romania, iar pădurea din jur are o biodiversitate ridicată, alcătuind împreună un ansamblu peisagistic foarte pitoresc.

Poziția geografică: în partea de sud a Munților Trascăului, Ia obârșia Văii lghielului, numit aici Valea lezerului; altitudinea lacului 925 m, altitudinea maximă 1284 m, altitudinea minimă 900 m.

Cai de acces: pe DN 74 din Alba Iulia până Ia lghiu, de unde pe DC 69 până în localitatea lghiel, iar de aici pe drumul forestier paralel cu Pârâul lghielului până Ia lac.

Suprafața: 407 ha. Lacul propriu-zis reprezintă zona de protecție strictă, iar pădurile și poienile din cuprinsul lor, pe o suprafata de 365 ha constituie zona de protecție a lacului, respectiv zona tampon. Una din ipotezele care explică formarea lacului este aceea a prăbușirii unor mase de calcare din versantul stâng al văii râului lghiel, care au barat cursul, permițând acumularea apei. Nu este exclusă și existența unei vaste doline anterioară prabușirii, pe teritoriul actual al lacului. Acesta are o lungime de 442 m, lățimea maximă este de 144 m, iar adâncimea maximă este de 8,95 m. În jurul lacului se află o pădure de făgete pure, populată cu cerbi carpatini și lopătari. Lacul este populat cu păstrăv, lostriță și crap chinezesc. Se intenționează readucerea lacului la stadiul inițial, din punct de vedere al biodiversității, deoarece, înaintea populării cu diverse specii piscicole, aici se afla cea mai mare densitate de Triturus vulgaris ampelensis, specie endemică pentru Trascău, amenințată cu dispariția.

Categoria și importanța rezervației: complexă, reprezintă un peisaj geografic puțin modificat de om, conservând în bună parte elementele mediului natural. Relieful accidentat datorat calcarelor compacte este în bună parte împădurit și se remarcă printr-o atractivitate turistică aparte. Cele câteva peșteri constituie un obiect de cercetare pentru speologi, iar vegetația conține unele elemente termofile și mici pajiști stepizate datorate curenților de aer descendenți.

Poziția geografică: rezervația Cheile Ampoiței se situează pe cursul mijlociu al Pârâului Ampoița (afluent al Ampoiului pe partea stângă). Între localitățile Lunca Ampoiței și Ampoița, în cuprinsul Munților Trascăului, ocupand versanții văii Ampoiței, ocupând versanții Văii Ampoiței, se desfășoară între altitudinile de 530 m pe talveg și 881 m în Vârful Hânjul (la sud de pârâu).

Cai de acces: pe DN 74 Alba lulia-Abrud, pana la Gura Ampoiței, de unde se merge pe un drum comunal asfaltat ce urmează valea cu același nume. De la Gura Ampoiței până Ia intrarea în rezervație sunt circa 9 km.

Suprafața: 33 ha. Limita de sud corespunde cu ruptura de pantă de sub Vârful Hânjului (881 m) și cu marginea pădurii, având o lungime de 300 m. Limita de est este marcată de talvegul vâlcelei de Ia est de acest vârf (dominată pe dreapta de Colțul Caprei) până la Valea Ampoiței; de aici urmează în continuare spre nord talvegul unei alte vâlcele până sub Muchia Cetatea, Ia altitudinea de 770 m.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezentată printr-un bloc calcaros de forma piramidală, înalt de 48 m, ce răsare din pădurea de foioase de pe malul drept al Ampoiului.

Poziția geografică: în partea sudică a Depresiunii Ampoi-Ampoița, la circa 300 m de râul Ampoi, altitudinea 350 m.

Cai de acces: pe DN 74 Alba lulia - Abrud până la km 21. În centrul comunei Meteș (Consiliul Local) de unde se traversează spre sud râul Ampoi în satul Văleni. Din apropierea haltei CFR se urmarește poteca paralela cu linia ferată ce merge spre Alba lulia, circa 1,2 km prin pădure până într-o poiană de unde se urcă încă 250 m până la Piatra Varului.

Suprafața: 1 ha, blocul de calcar având dimensiunile de 50 m x 40 m.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezentată printr-un bloc calcaros în forma de creasta ascuțită, cu înălțimea de 45 m, ce domină versantul nordic și vestic al Dealului Fecioarei (542 m).

Poziția geografică: în partea de nord-est a Depresiunii Ampoi-Ampoița, pe o culme domoală cuprinsă între Valea Ampoiței Ia nord și Valea Ampoiului la sud; altitudine 510 m.

Cai de acces: pe DN 14 Alba lulia - Abrud până Ia km 16, în partea nordică a satului Tăuți unde se bifurcă un drum comunal spre centrul satului și spre halta de cale ferată (spre sud) și o potecă (spre nord) ce urcă pe Dealul Fecioarei circa 1,5 km până la Piatra Boului.

Suprafața: 3 ha, blocul de calcar având dimensiunile de 100 m x 60 m.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezentată printr-un bloc calcaros, în formă de creasta ascuțită, cu înalțimea de 15 m, ce domină satul lghiel.

Poziția geografică: geografică în partea de sud-est a Munților Trascăului, pe o culme secundară ce coboară din Dealul lghiului (512 m), situată pe malul stâng al Pârâului lghielului; altitudine 468 m.

Cai de acces: pe DJ 107 H și DC 69 din Alba lulia până în centrul satului lghiel, de unde o poteca urcă încă circa 300 m până în rezervație.

Suprafața: 1 ha, blocul de calcar având dimensiunile de 20 m x 10 m.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezentată printr-un bloc calcaros, de forma piramidală, înalt de 32 m, constituind cel mai înalt vârf din bazinul inferior al Pârâului lghielului.

Poziția geografică: în partea de sud-est a Munților Trascăului, pe o culme secundară ce se ramifică spre nord din interfluviul ce separă bazinele pâraielor lghielului și Ampoiței, pe care îI domină cu peste 100 m; altitudine 1130 m.

Cai de acces: pe DJ 107 H și DC 69 din Alba Iulia până în satul lghiel, de unde se urcă circa 5 km pe un drum de culme până Ia baza vârfului Piatra Grohotișului.

Suprafața: 5 ha, blocul de calcar având dimensiunile de 20m x 10m.

Categoria și importanța rezervației: complexă; conservă un relief pitoresc, o vegetație de stâncărie caracteristică și urme ale unui sanctuar dacic.

Poziția geografică: rezervația se află în partea de sud-est a Munților Trascăului, pe cumpăna de ape dintre bazinele Gălzii și Ampoiului; altitudine maximă 1078 m, altitudine minimă 900 m.

Cai de acces: din DN1, Alba lulia – Teiuș, se urmează DJ107H spre satul Cricău. De aici se merge pe un drum de țară, care urmează pe stânga firul văii Cricăului, apoi pe o potecă, ce traversează valea și urcă pe versantul opus.

Suprafața: rezervația propriu-zisă are 10 ha și se limitează strict la creasta stâncoasă și versanții adiacenți, lipsiți de vegetație forestieră. Zona tampon are 25 ha și cuprinde pădurea și pajiștile care înconjoară această creasta, coborând pe o distața de 200 -300 m de la baza stâncilor.

Categoria și importanța rezervației: botanică, conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici rușculița.

Poziția geografică: rezervația se afla în partea centrală a Munților Trascăului, în apropiere de Muntele Piatra Cetii, la altitudinea de 950 m.

Cai de acces: din DN 1 Alba lulia - Aiud se desprinde între Alba lulia și Teiuș, Ia Galda de Jos, DJ 104 K, care însoțește Valea Gălzii. Se urmează acest drum până la Poiana Gălzii. De aici se merge pe un drum de exploatare paralel cu Valea Cetii (care a preluat traseul unui vechi drum de care) până la sud-vest de satul Tecșești, iar apoi până la rezervație se urcă pe poteca de picior, pe versantul drept al Văii Cetii.

Suprafața: porțiunea în care se mai păstreaza în prezent din abundență narcisele ocupă o suprafață foarte mică, circa 2 ha. În prezent, rezervația se întinde până la gardul care separă livada de pașunea comunală, deci nu urmarește o limită fizico-geografică precisă.

Categoria și importanța rezervației: complexă; prezintă un relief deosebit de pitoresc, cu numeroase abrupturi, creste ascuțite și turnuri, care conservă totodată numeroase specii rare de plante (floarea de colț).

Poziția geografică: în partea central-estică a Munților Trascău, pe cursul superior al râului Galda; altitudinea maximă 1139 m, altitudinea minimă 500 m.

Cai de acces: pe DN 1 Alba lulia - Aiud până la Galda de Jos, de unde drumul continuă pe DJ 107K prin satul Modolești (comuna Întregalde) până Ia Mogoș.

Suprafața: 130 ha.

Categoria și importanța rezervației: complexă, reprezintă un peisaj spectaculos modelat în calcare ce conservă unele dintre cele mai tipice marmite torențiale numite „Băile Romane”. Ea conservă și o serie de plante rare.

Poziția geografică: Cheile Cetii sunt situate în partea estică a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Cetea, afluent stânga al Pârâului Galda; altitudine maximă 680 m, altitudine minimă 490m.

Cai de acces: pe DJ 107 K până în satul Cetea, iar apoi pe drum de căruță până în chei.

Suprafața: 20 ha.

Categoria și importanța rezervației: complexă, cu un relief interesant și pitoresc de creste, țancuri și abrupturi sculptate în calcar, formată din două subunități: Cheile Găldiței și Cheile Turcului.

Poziția geografică: în partea central-sudică a Munților Trascăului (Culmea Bedeleului), în bazinul Râului Galda pe afluentul său Găldița; altitudinea maximă 1000 m; altitudinea minimă 640 m.

Cai de acces: din DN 1 (E 15 A) Alba lulia-Aiud se merge pe DJ 107, în cea mai mare parte modernizat, prin Galda de Jos - Galda de Sus – Modolești până Ia Întregalde. În continuare, un drum comunal trece pe Găldița prin Cheile Găldiței și pe la marginea de vest a Cheilor Turcului.

Suprafața: rezervația Cheile Galdiței are o suprafață de 46 ha, rezervația Cheile Turcului are o suprafață de 138 ha. Suprafața totală a ambelor rezervații este de 184 ha.

Categoria și importanța rezervației: peisagistică, complexă, constituită dintr-un relief pitoresc, în cea mai mare parte reprezentat de creste, abrupturi, țancuri și stâncării (partea sudică), parțial de versanți repezi acoperiți cu vegetație forestieră. Se remarcă printr-o mare diversitate floristică, adăpostind o serie de endemisme și plante aflate pe lista roșie a plantelor superioare din Romania ca specii care necesită ocrotire.

Poziția geografică: în partea de vest a Munților Trascăului, între văile pâraielor Cetii (Ia nord) și Galdei (Ia sud); altitudinea maximă 1233 m în Piatra Cetii; altitudinea minimă 550 m în Pârâul Cailor din latura de sud.

Cai de acces: din DN 1 Alba lulia - Aiud, pe drumul județean Galda de Jos - Benic (10 km) în lungul Pârâului Gălzii. De Ia Benic, pe drumul de exploatare de pe Valea Cetii până amonte de Cheile Tecșeștilor. 0 alta cale de acces (mai dificilă) se afla în continuare de Ia Benic pe drumul de pe valea Pârâului Gălzii, până amonte de Poiana Gălzii.

Suprafața: 80 ha. În cea mai mare parte limitele corespund cu baza abruptului calcaros care delimitează creasta principală către Pârâul Cetii. Limita de Nord se menține în lungul curbei de 1000 m care ocolește vârful Piatra Cetii ca un arc de cerc. În latura de vest, de Ia obârșia unei vâlcele orientată sud-nord, limita corespunde cu marginea pădurii până Ia obârșiile Pârâului Porcarilor. Ajunge în bazinul Pârâului Porcarilor și ocolește pe Ia sud abruptul calcaros. De Ia obârșia Pârâului Cailor se îndreaptă spre nord-est, urmărind cu aproximație marginea pădurii până în extremitatea estică a abruptului, de unde se continuă spre nord, prin pădure pe Ia înalțimea de 1000 m. În jumătatea nordică, zona tampon este reprezentată de o fașie de 150-200 m, delimitată de drumul dintre Tecșești și Răicani și marginea pădurii dinspre pajiștile Tecșeștilor și Răicanilor. De Ia obârșia Pârâului Porcarilor se lărgește până Ia 250-300 m până în valea Pârâului Cailor pe care o urmărește aproximativ 500 m. Trece spre est până în Valea Dostinei pe care se menține până Ia obarșie în Dealul Răicanilor. Zona tampon este acoperită în cea mai mare parte de pădure de fag cu carpen. Pajiștile (fânețe ți păsune) sunt mai extinse pe latura sudică.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezentată printr-un bloc calcaros, în formă de creastă ascuțită cu înălțimea de 71 m, ce domină satul Poiana Gălzii, situat pe cursul mijlociu al râului Galda.

Poziția geografică: în partea de sud-est a Munților Trascăului, pe interfluviul dintre Râul Galda Ia nord și Pârâul Tibru Ia sud; altitudinea 941 m.

Cai de acces: pe DJ 107 K din Alba lulia 22 km până în satul Poiana Gălzii, de unde o potecă urcă încă circa 2 km pe Valea Bulzului până Ia Vârful Piatra Bulzului.

Categoria și importanța rezervației: complexă reprezintă un peisaj spectaculos modelat în calcare care adăpostește un număr important de specii de plante calcofile.

Poziția geografică: sunt situate în partea estică a Munților Trascăului, pe cursul inferior al Gălzii între localitățile Poiana Gălzii și Galda de Sus).

Cai de acces: pe DJ 107 K modernizat Galda de Jos - Întregalde ce trece prin chei.

Suprafața: 20 ha (din care 8 ha rezervația propriu-zisă și 12 ha zona tampon). Limita de nord-vest pornește din marginea satului Poiana Gălzii, urcă în versantul stâng al văii pe marginea stâncăriei și urmărește limita abruptului (până Ia circa 500 m altitudine după care coboară tot pe marginea calcarului golit de vegetație în zona din aval a cheilor. Limita de sud traversează apa Gălzii și urcă până pe marginea stâncăriilor din versantul drept, menținându-se Ia circa 450 m. Spre vest, ea coboară în zona din amonte a cheilor, Ia nord de Valea Merii. Zona tampon include pădurea din jur, având lățimi de 100-250m.

Categoria și importanța rezervației: complexă, peisagistică cu relief specific format pe calcare, dar în mare măsură acoperit de vegetație.

Poziția geografică: În partea de est a Munților Trascăului, de o parte și de alta a Pârâului Cetii; altitudinea maximă 1153 m în Dealul Runcului; altitudinea minimă 775 m în albia Pârâului Cetii din Chei.

Cai de acces: din DN 1 Alba lulia - Aiud, pe DJ Galda de Jos - Benic (10 km). În lungul Pârâului Gălzii și în continuare pe drumul de exploatare de pe valea Pârâului Cetii.

Suprafața: 32 ha, cuprinzând cheile străbătute de Pârâul Cetii și înălțimea calcaroasă Dealul Runcului dezvoltată pe stânga văii. Limita vestică, Ia nord de Valea Cetii, se suprapune cu limita dintre comunele Stremț și Întregalde situata Ia baza abruptului. După aproximativ 200 m se desprinde de limita de comună și urmărește spre nordest baza abruptului și marginea pădurii până în Vârful Runcu (1153 m). De aici se îndreaptă spre sud-est, apoi spre sud și sud- vest menținându-se tot Ia baza abruptului calcaros. Limita de sud se afla în lungul drumului dintre Răicani și Tecșești, pe care se află limita de nord a rezervației Piatra Cetii. Din acest drum până în firul văii limita se menține pe marginea pădurii. Zona tampon se extinde numai la nord de chei și în laturile de vest și de nord limita acesteia corespunde cu limita dintre comunele Stremt și Întregalde. Din șaua dintre Dealul Runcului și Vârful Prisecii (1150 m) se continuă în lungul unei vâlcele, de Ia obarșia Pârâului Rachite, urmărind marginea pădurii și drumul către satul Rachite, se îndreapta spre sud pentru a ajunge în albia Pârâului Cetii.

Categoria și importanța rezervației: complexă; reprezintă un peisaj pitoresc și foarte puțin modificat de către om, înscris în calcare, care conservă o serie de plante rare, printre care numeroase monumente ale naturii.

Poziția geografică: Cheile Râmețului sunt situate în partea central-estică a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită în avale Valea Mănăstirii, iar în amonte Valea Mogoșului; altitudine maxima 1189 m, altitudine minimă 530 m.

Cai de acces: pe DC 78 modernizat din Teius până Ia Mănăstirea Râmeț și nemodernizat până Ia intrarea în chei, sau pe DJ 107 I din Aiud până în localitatea Râmeț (modernizat până după Cabana Sloboda), de unde pe drumul comunal paralel cu Valea Brădeștilor se coboară în satul Cheia. lntrarea în chei este foarte dificila deoarece pe o distanță de circa 1 km ele pot fi străbătute numai în anotimp secetos prin apa pârâului.

Suprafața: 150 ha. în partea de est și de vest rezervația este delimitată de glacisul care înconjoară versanții abrupți ai masivelor calcaroase Uzmezeu la nord, Fundoi la sud și coboară vertiginos în Valea Geoagiului. Limita nordică este formată de liziera ce desparte marginea abruptului calcaros de pădurea din apropierea cotei 1135 m și se continuă spre est și spre vest la marginea abruptului, iar cea sudică o constituie, de asemenea, marginea unui mic platou calcaros cuprins între cotele 1158 m și 1166 m, dominate de vârful Piatra din Chei (1189). Zona tampon o constituie o fâșie lată de circa 200-300 m care înconjoară zona strict protejată și cuprinde în cea mai mare parte pădurea limitrofă, inclusă de silvici în Clasa I de protecție și câteva areale cu pașuni și fânete.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezintă un peisaj spectaculos modelat în calcare.

Poziția geografică: Cheile Pravului sunt situate în partea central-vestica a Munţilor Trascăului (subunitatea Ciumerna-Bedeleu), pe cursul mijlociu al Văii Pravului, afluent dreapta al Pârâului Mogoşului (denumire a Văii Geoagiului în cursul sau mijlociu); altitudine maximă 195 m, altitudine minimă 600 m.

Cai de acces: pe DJ 107 I din Aiud pe Ia Cabana Sloboda (modernizat înca 1 km mai sus de cabană), prin localităţile Râmeţ şi Brădesti, Geogel până în satul Onceşti (nemodernizat). De aici, accesul se face pe Valea Mogoşului, pe drumul de care spre cătunul Cheia şi apoi pe Pârâul Pravului (înspre Boţani).

Suprafața: 33 ha, din care 18 ha rezervaţia propriu-zisă şi 15 ha zona tampon. Limita nordică a rezervaţiei (perpendicular pe Pârâul Pravului) porneşte de la cota de 783 m, situată deasupra zonei de stâncărie, coboară prin pădure în albia Pârâului Pravului şi urcă apoi pe versantul opus până deasupra zonei de stâncărie. De aici limita estică urmăreşte sinuos abruptul (Ia altitudine de circa 750 în versantul drept al văii). În sud, rezervația se întinde până Ia pârâul ce delimitează spre sud zona de stâncărie prezenta în flancul stâng al văii. Limita vestică pornește din culme (cota 183 m) și coboară spre sud-vest prin pădure și fâneață în albia Pârâului Pravului. Zona tampon o constituie o fașie de pădure, păsune și fâneață lată de 100-150 m, dispusă circular în jurul rezervației propriu-zise.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezintă un areal puțin modificat de om, cu un peisaj spectaculos, modelat în calcare.

Poziția geografică: Cheile Piatra Balții sunt situate în partea central-vestică a Munților Trascăului (subunitatea Ciumerna-Bedeleu), pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului.

Cai de acces: pe DJ 107 I din Aiud ce trece pe Ia Cabana Sloboda (modernizat înca 1 km mai sus de cabana) și prin localitățile Râmeț, Brădești și Geogel până în satul Oncești (nemodernizat). De aici accesul se face pe Valea Mogoșului, pe drumul de care spre cătunul Cheia.

Suprafața: 5 ha rezervația propriu-zisă și 7 ha zona tampon, în total 12 ha. Limita nordică este trasată în lungul drumului de care situat pe stânga văii, Ia o altitudine de circa 700 m. iar cea estică urmarește contactul dintre stâncaria de calcar ce coboară din cele doua culmi aflate de o parte și de alta a Văii Mogoșului și care în partea lor inferioară au aspect de creste. Limita nordică se află pe culmea ce separă Valea Pravului de valea ultimului afluent important al Mogoșului înainte de confluența cu Geogelul (circa 710 m). Limita estică urmarește linia stâncilor calcaroase între vegetația forestieră și pașune. Zona tampon o constituie o fâșie lată de 50-150m ce înconjoară zona strict protejată și cuprinde în cea mai mare parte pădurea limitrofă, arealele de pășune și fâneață.

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezintă un areal puțin modificat de om, cu un peisaj spectaculos modelat în calcare.

Poziția geografică: Cheile Geogelului sunt situate în partea central-vestică a Munților Trascăului (subunitatea Ciumerna-Bedeleu), pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, râu care în lungul cursului sau poartă diferite denumiri: în amonte poartă denumirea de Mogoș, în zona cheilor Geogel iar în aval Valea Mănăstirii; altitudine maximă 1009 m, altitudine minimă 680 m.

Cai de acces: pe DJ 107 I din Aiud pe Ia Cabana Sloboda (modernizat înca 1 km mai sus de cabană), prin localitățile Râmeț și Brădești, până în apropiere de Geogel (nemodernizat) și apoi pe drumul de pe valea acestui pârâu până în cătunul După Deal (drum de caruță în curs de pietruire).

Suprafața: 22 ha rezervația propriu-zisă și 28 ha zona tampon. Rezervația se prezintă ca o fâșie relativ îngustă (150-200 m), alungită pe o direcție aproximativă nord-sud (1500 m). dispusă perpendicular pe Pârâul Geogel. Limita nordică a rezervației se află imediat Ia sud de cota 983 m ce domină abruptul calcaros, iar cea sudică ceva mai Ia sud de Piatra Nicaia (1009 m). Limita vestică se află în marginea stâncăriilor și poalelor de grohotiș ce acoperă fața vestică a Dealului Grozeș tilor și Culmii Nicaia (pe unele harți apărând numele Nicola). Limita estica se afla Ia contactul stâncăriilor cu pădurea ce acopera pantele estice ale Culmii Grozeștilor și ale Culmii Nicaia. Zona tampon o constituie o fâșie de pădure și de pășune slab productivă, cu lățimi de 100-200 m, ce înconjoară zona strict protejată.

Categoria și importanța rezervației: complexă. Reprezintă un peisaj pitoresc, înscris în calcare, care conservă totodată o serie de plante rare

Poziția geografică: în partea central-estică a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită aici Valea Mănăstirii, iar în amonte de Cheile Râmețului, Valea Mogoșului; altitudine maximă 1250 m în Vârful Pleșii, altitudine minimă 420 min talveguț Văii Mănăstirii.

Cai de acces: pe DC 78 modernizat din Teiuș până Ia Mănăstirea Râmeț, sau pe DJ 107 J din Aiud până în localitatea Râmeț de unde se coboară pe o potecă în Valea Geoagiului, Ia Mănăstirea Râmeț.

Suprafața: 150 ha. În partea de vest și de est rezervația este delimitată de grohotișurile care înconjoară culmea calcaroasă în care au fost săpate Cheile Mănăstirii, cuprinsă între Vârful Pleșii (1250 m) Ia nord și Vârful Prisacii (1150 m) Ia sud. Limita nordică și sudică o constituie versanții din imediata vecinătate a vârfurilor Pleșii Ia nord și Prisacii Ia sud. Zona tampon o formează o fâșie lată de 150-200 m (Ia nord de Vârful Prisacii atinge 400 - 500 m), care înconjoară zona strict protejată și cuprinde în cea mai mare parte pajiștile de pe grohotișurile fixate și pădurea limitrofă, inclusă de silvici în clasa I de protecție.

Categoria și importanța rezervației: complexă (geomorfică și botanică), pe versanții cheilor se întâlnesc o serie de plante rare.

Poziția geografică: rezervația se află în estul Munților Trascăului, în partea sudică a Depresiunii Trascău, altitudine maximă 719 m, altitudine minimă, 425 m.

Cai de acces: pe DJ 107 M modernizat Aiud-Buru până Ia km 14, de unde pe circa 2 km drumul traversează sectorul de chei.

Suprafața: 100 ha. Zona strict ocrotită include întregul profil transversal al cheilor, limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros, iar limita estică culmile domoale ce urcă dinspre capătul nordic și sudic al cheilor până în Vârful Rachiș (779m). Zona tampon se extinde în vest până în Vârful Bogza Valișoarei (827 m), incluzând pajiștile secundare până în Pârâul Velii spre sud și pădurile din clasa I de protecție spre nord. Limita estică se desfășoara ca o fâșie continuă, cu lățimi variabile, cuprinse între 250 m în partea de nord-est și 400- 500 m Ia est și sud-est de Vârful Rachiș (179m).

Categoria și importanța rezervației: paleontologică, constituie un punct fosilifer de importantă științifică deosebită, devenit clasic în literatura de specialitate prin resturile fosile de vârstă miocena.

Poziția geografică: rezervația se situează în latura de vest a Dealurilor Aiudului, aproape de contactul acestora cu Munții Trascăului, pe valea unui afluent pe stânga al Pârâului Garbovei. lzvorul văii se află Ia 525 m altitudine absolută, iar confluența Ia 400 m.

Cai de acces: pe DN 1 Alba lulia - Aiud, spre nord-vest, pe drumul de pe Valea Gârbovei, prin satele Gârbova de Jos și Gârbovița, circa 8 km. până în Gârbova de Sus.

Suprafața: 1,5 ha. Limitele rezervației corespund cu muchia ambilor versanți ai văii. Extremitatea sa de nord se afla Ia întâlnirea a două ogașe de obârșie care se împreună (pentru a forma Valea Bobii) Ia altitudinea de 495 m (în firul văii). Spre avale, de o parte și de alta a albiei, limita se continuă către sud aproximativ Ia aceiași înălțime pentru ca după 800 m să coboare și să se întâlnească din nou în albie, înainte ca valea să ajunga Ia primele case din Gârbova de Sus, Ia înălțimea de 415 m. Zona tampon o formează o fâșie lată de circa 200 m, situată de-o parte și de alta a văii, ce cuprinde culmile netezite, acoperite cu pășune sau cu terenuri agricole.

Categoria și importanța rezervației: botanică (forestieră), având o mare importanță peisagistică și rol recreativ. Din punct de vedere științific , este semnificativă deoarece conservă fragmente de ecosisteme forestiere specifice pentru partea de vest a Podișului Transilvaniei.

Poziția geografică: rezervația se află în Dealurile Aiudului, situate Ia poalele estice ale Munților Trascăului; altitudine maximă 785 m, altitudine minimă 400 m.

Cai de acces: din orașul Aiud (localitate componentă Aiudul de Sus) pe DJ 107 I, după ce trece prin rezervație, face legatura, prin comunele Rameț, Ponor, Bucium, cu orașul Abrud. Drumul asfaltat urmează firul unei văi până Ia Cabana Sloboda, de unde urcă în serpentină pe versant până pe culmea dealului, care desparte bazinul Gârbovei de bazinul Aiudului, continuând apoi pe culme spre comuna Râmeț.

Suprafața: rezervația propriu-zisă ocupă o suprafața de circa 300 ha, Ia care se adaugă zona tampon de circa 200 ha. Porțiunea cu arborete valoroase sub aspect științific și peisagistic, care constituie obiectul ocrotirii, se întinde începând de Ia Cabana Sloboda în amonte, de la firul văii până Ia culmea dealului care domină cabana, care constituie cumpana de ape dintre bazinul Aiudului (subbazinul Brusturelui) și bazinul Gârbovei. În sud-vest, rezervația se întinde până la contactul cu pășunile locuitorilor din comuna Rameț. Zona tampon se extinde în nord și nord-vest până în Valea lui Saltrau (mentionată pe harta topografică sub numele de Saltan), afluent al Văii Brusturelui, în sud-vest până în zona de obarșie a Văii Garbovei, în sud-est și est până pe culmea Pădurea Usculii (658 m).

Categoria și importanța rezervației: geologică, reprezintă un peisaj pitoresc, deosebit de spectaculos, modelat în calcare.

Poziția geografică: Cheile Plaiului sunt situate în nord-estul Munților Trascăului, pe cursul superior al Pârâului lzvoarele (afluent dreapta al Aiudului), altitudine maximă 1238 m, altitudine minimă 800 m.

Cai de acces: pe DJ 101 M Aiud-Buru (modernizat), și apoi pe drumul comunal nemodernizat până în satul lzvoarele, în vestul căruia se află rezervația. În cadrul rezervației, accesul se face doar pe poteca turistică, marcată cu cruce roșie.

Suprafața: 180 ha, din care 110 ha în rezervația propriu-zisă și 70 în zona tampon. Limita nordică urmărește partea superioară a abruptului de pe versantul stâng al văii lzvoarele, dominat de Vârful Cornului (1238 m), iar cea sudică pe marginea abruptului dominat de Vârful Pleșii (1131 m) și cotele 1103 m și 1161 m. Limita estică este trasată pe versantul stâng al văii lzvoarele, Ia limita stâncăriilor lipsite de vegetație cu pașunea, iar pe cel drept de marginea pădurii. Înspre vest, limita intersectează apa pârâului Ia circa 1100 m altitudine, fiind trasată prin pașune, perpendicular pe axul văii. Zona tampon include porțiuni de pădure aflata pe dreapta văii și pășune slab productivă. Lățimea acesteia este cuprinsă între 100-250 m.

Categoria și importanța rezervației: geologică, constituie un peisaj calcaros în rama estică a Masivului Bedeleu înconjurat de o vegetație specifică.

Poziția geografică: Cheile Siloșului sunt situate în nord-estul Munților Trascăului, sub creasta principală a Culmii Bedeleului. Rezervația se dezvoltă în bazinul superior al Pârâului Silos (afluent de obârșie al Aiudului); altitudine maximă 1102 m, altitudine minimă 810 m.

Cai de acces: pe DJ 101 M Aiud-Buru (modernizat) până la sud de Colțești și apoi pe un drum de care paralel cu Pârâul Siloș, foarte dificil pe ultima porțiune, dupa ce intră în pădure.

Suprafața: 15 ha, din care 32 ha în rezervația propriu-zisă și 43 în zona tampon.

Categoria și importanța rezervației: complexă, reprezintă un mare aven cu un peisaj pitoresc determinat de prezența pereților calcaroși pe suprafața cărora apele de precipitații au format o serie de fâșii de culoare vineție care contrastează cu albul-cenușiu al calcarelor.

Poziția geografică: Marele aven Vânătarea și peștera Dâlbina care se deschide Ia extremitatea ei nordică sunt situate la marginea sud-vestică a culmii calcaroase Bedeleu din Munții Trascăului, la confluența Văii Ponorului cu Valea Poienii. Altitudine maximă: 680 m; altitudine minimă: 600 m.

Cai de acces: pe DJ 101 I Aiud-Ponor-Mogoș (prin Localitățile Râmeț. Valea Poienii, Ponor) și pe DC 105 din Sălciua de Jos, Sub Piatra spre satele Valea în Jos sau Valea Poienii.

Suprafața: 1,5 ha. În partea de nord, est și sud rezervația este delimitată de pereții abrupti ai avenului care se continuă spre vest cu versanții moderat înclinați, unde se află și confluența Văii Ponorului cu Valea Seacă. Zona Științifică și zona strict protejată o formează întregul aven, zona tampon o constituie pădurile înconjuratoare, care au statut de păduri de protecție.

Categoria și importanța rezervației: speologică: adapostește formațiuni carstice deosebite: este strabatută de un râu subteran lung de 2022 m (fiind astfel cea mai lungă peștera din Munții Trascău descoperită până Ia aceasta data și pe locul at 31-lea în Romania), format din unirea pârâurilor Valea Poienii, Valea Ponorului și Valea Seacă, care la ieșirea din peșteră se numește Valea Morilor.

Poziția geografică: în partea de nord-vest a Munilor Trascăului, la obârșia Văii Morilor, afluentă pe dreapta a Arieșului, în cursul său mijlociu: altitudine 567- 675 m.

Cai de acces: pe DN 75 de Ia Câmpeni sau Turda până în comuna Sălciua de Jos, rar de aici pe drumul comunal circa 4 km până în satul Sub Piatra, sau pe DJ 107 Aiud-Râmeț-Brădești, iar de aici pe un drum comunal spre comuna Sălciua.

Suprafața: 4.5 ha în partea de nord rezervația este delimitată de versantul abrupt al masivului calcaros Bedeleu de Ia obarșia Văii Morilor, în care a fost săpată peștera, iar în partea de sud de versantul calcaros abrupt al uriașei doline Vânătarea. Limita estică și vestică o constituie marginea și galeriile peșterii propriu-zise. Zona strict protejat a o formează peștera, iar zona tampon pădurile înconjuratoare. Lntrarea dinspre aval. are dimensiuni mari, atingând 35 m înălțime și 4 m lățime. După sectorul îngust de Ia intrare, galeria câștigă spațialitate, se largește, făcând loc Sălii Minunilor (50 m lungime 80 m lățime). Ea adăpostește un mare depozit de guano și numeroase anemolite (stalactite de dimensiuni apreciabile, deviate de Ia verticală direcției de picurare datorită constanței pe o anumită direcție a curenților de aer subterani). Partea finală a peșterii revine Ia peisajul framântat al sectoarelor de mari prefaceri tectono-gravitaționale, cu prăbușiri masive, hornuri spectaculoase și sifoane semideschise. Râul subteran a format o serie de cascade ce apar în special Ia cele două capete ale peșterii, Ia baza cărora s-au format marmite de eroziune cu adâncimi de până Ia 3-4 m, în care apa formează lacuri subterane.

Categoria și importanța rezervației: botanică (forestieră); reprezintă un arboret natural compact de larice, care în alte părți apare numai ca indivizi izolați sau în mici pâlcuri spontane. Întrucât acest conifer apare Ia nivelul etajului fagului este considerat relict glaciar.

Poziția geografică: rezervată se afla Ia marginea nord-vestică a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al Arieșului altitudine maximă 1267 m, altitudine minimă 850 m.

Cai de acces: pe DN 75 de Ia Câmpeni spre Baia de Arieș, până în localitatea Vidolm, de unde se desprinde spre sud un drum ce urcă în lungul unei vâlcele până în Pădurea Jaru, unde se află rezervația.

Suprafața: 70 ha în partea de sud și sudvest, rezervația este delimitată de marginea platoului calcaros suspendat Piatra cu Urdă și de un perete de stâncă ce coboară din Vârful Ugerului (1285 m). Perete care se continuă în avale printr-o culme îngustă. Limita estică o constituie culmea relativ îngustă ce coboară din extremitatea nord-estică a platoului calcaros, iar cea nordică o reprezintă versantul moderat înclinat cu expunere nordică, pe o linie ce trece aproximativ pe curba de nivel de 850 m. Zona științifică și strict protejată o formează întregul arboret, iar în zona tampon pădurile înconjuratoare sunt incluse de silvici în clasa I de protecție.

Categoria și importanța rezervației: speologică, Ocrotește o cavitate carstică cu o lungime de 125 m și portalul (podul de piatră) aflat Ia circa 15 m de gura peșterii.

Poziția geografică: peștera și portalul se afla Ia circa 1150 m altitudine, în partea nordică a Munților Trascăului (compartimentul Bedeleu), în marginea de sud-vest a platoului calcaros; altitudine maximă 1120 m, altitudine minimă 980 m.

Cai de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni, până în centrul comunei Sălciua de Jos, apoi pe DC 130 (nemodernizat) și pe o potecă marcată cu cruce roșie (acces foarte dificil).

Suprafața: 0,50 ha, din care 0,25 ha rezervația propriu-zisă și 0,25 ha zona tampon. Limitele rezervației (cu o formă oarecum circulară) sunt date în vest, nord și sud de porțiuni din abrupturile platoului calcaros al Bedeleului, iar în est limita este trasată pe culmea secundară desprinsă din culmea principală a Munților Trascăului spre marginea abruptului Bedeleului (1120 m). Zona tampon include zona cu pădure, stâncării și parțial pășune, cu o lațime de 100-125 m dispusă circular în jurul rezervației propriu-zise.

Categoria și importanța rezervației: complexă (botanică și geologică), reprezintă un rest al unui întins platou calcaros intens erodat de ape, care conservă o serie de plante rare, de interes conservativ crescut.

Poziția geografică: rezervația se afla în masivul Muntele Mare pe cursul mijlociu al Pârâului Poșaga, Ia 2 km nord de satul Poșaga; altitudine maximă 1371 m, altitudine minimă 800 m.

Cai de acces: pe DN 75 de Ia Alba lulia – Câmpeni până Ia Poșaga de Jos, de unde se continuă pe DC 42 până Ia Poșaga de Sus, iar de acolo, pe Valea Belioarei, până Ia marginea nordică a satului și în continuare pe o potecă marcată cu punct roșu se poate parcurge un circuit prin interiorul rezervației.

Suprafața: 140 ha. Limita nord-vestică o constituie partea superioară a versanților puternic înclinați, cu expunere sudică, ce coboară din Vârful Muntele Plaiului (1371 m), iar cea nord-estică o formează treimea superioară a versanților ce coboară din Platoul Scărița. Limita sudestică este dată de Pârâul Belioara, iar cea sud-vestică de un afluent al ei pe dreapta care curge Ia poalele pereților calcaroși. Limita de vest urmărește culmea ce coboară din Vârful Colțul Bleantului (1350 m) până în valea afluentă Pârâului Belioara. Zona de interes critic o constituie întreaga rezervație, aici fiind interzis cu desăvârșire pășunatul, exploatările forestiere sau ale calcarului.

Categoria și importanța rezervației: complexă, având ca suport ansamblul geomorfologic pitoresc cu formele caracteristice reliefului calcaros: abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase; totodată conține și unele specii de plante rare.

Poziția geografică: în partea de est a masivului Muntele Mare (din complexul orografic Vlădeasa-Muntele Mare), pe cursul Pârâului Poșaga, afluent pe stânga al Arieșului, Ia 6 km de Ia confluență.

Cai de acces: pe DN 75 Turda- Câmpeni până Ia confluența Pârâului Poșăgii cu Arieșul, apoi pe drumul comunal spre nord-vest, pe Valea Poșăgii, aproximativ 5 km.

Suprafața: 55 ha, Ia care se adaugă alte 85 ha propuse pentru a se constitui ca zonă tampon, totalizând împreună 140 ha. Limita de nord urmărește marginea abruptului (pe Ia cota 983 m), care rupe o suprafață cu aspect de platou, de Ia sud de Vârful Vultureasa (1134 m). Limita de vest urmărește în același fel marginea abruptului calcaros, traversează un ogaș și ajunge în albia Pârâului Poșegii. Se continuă spre sud-vest, tot Ia marginea pădurii și a abruptului , pe circa 600 m pentru a la intersecția creste princpale cu creasta secundară să se îndrepte spre sud-est în lungul acesteia din urmă pentru a ajunge din nou în albia Pârâului Poșegii, amonte de mănăstire. Pe stânga văii, urmarește același contact dintre abruptul calcaros și pădue, pe aproximativ 450m, pentru ca, după ce se prelungește pe un grui de 20-250 m, să se înscrie la baza unei creste abrupte, până aproape de cota 983 m. Zona tampon înconjoară aria rezervației cu o fâșie de lățime variabilă de la 100 m până la 200-250 m, cu o prelungire spre sud-vest de circa 1 km, pentru a îngloba toată banda de relief runiform continuată din Cheile Poșegii. O mare parte din zona tampon este acoperită cu vegetație forestieră.

Categoria și importanța rezervației: complexă; constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi, creste, țancuri și turnuri.

Poziția geografică: în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Ocolișului, afluent pe stânga al Arieșului; altitudinea maximă 982 m în vârful care domină dinspre vest Cheile Runcului; altitudinea minimă 595 m, Ia intrarea Pârâului Ocolișului în chei și 500 m la ieșirea din chei.

Cai de acces: pe DN Turda-Câmpeni până Ia confluența Pârâului Ocolișului cu Arieșul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea Ocolișului, aproximativ 5 km până la intrarea în chei.

Suprafața: În partea de nord, pe porțiune de 400 m (la est de satul Lunca Largă și la nord de Vârful Pleșa Runcurilor, 930 m) limita rezervației coincide cu un drum și cu limita județului. Se desprinde din aceasta spre a trece prin Vârful Pleșa Runcurulor și se continuă în zig-zag spre sud-est (ca limita de nord-est circa 1,2 km) până într-o șa (Ia 750 m altitudine absolută), de unde coboară în lungul unui ogaș cu drum (1 km) până în albia Pârâului Ocolișului, Ia marginea de nord a satului Runc. Limita de sud trece pe dreapta văii în lungul unui ogaș cu maluri abrupte, pe sub versantul nordic al Dealului Runcului, și după 1 km ajunge în creastă (o creastă secundară) unde se întâlnește cu limita de nord a rezervației Cheile Pociovaliștei. Pe circa 600 m urmărește această creastă până la marginea abruptului principal, De aici se îndreaptă spre nord și după ce trece prin cota de 982 m, de-a lungul unei vâlcele prin pădure coboară în albia Pârâului Ocolișului. Mai la nord, pe stânga văii, urmărește marginea pădurii și a abruptului până la mimita județului. Zona tampon este reprezentată de o fâșie cu lățime variabilă între 150-700m, numai în latura de vest, întreruptă în câteva locuri de petice de pajiști. Spre sud are limită comună cu rezervația Cheile Pociovaliștei, iar spre Nord zona tampon este reprezentată de o fâșie lată de 200-500 m, până în drumul care coincide cu limita județului. Este o fâșie cu pajiști (fâneață și pășune) și tufărișuri.

Categoria și importanța rezervației: complexă, constituită din forme de relief pitoresc, o asociație de abrupturi prăpăstioase, creste, turnuri, țancuri și hornuri.

Poziția geografică: în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul Pârâului Pociovaliștei, afluent pe stânga al Pârâului Ocolișului, afluent al Arieșului, Ia 1,5 km amonte de confluența.

Cai de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni până la confluența Pârâului Ocolișului cu Arieșul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea Ocolișului, aproximativ 4 km până în satul Runc, Ia confluența Pârâului Ocolișului cu Pociovaliștea. De aici spre vest, în lungul Văii Pociovaliștei 1,5 km.

Suprafața: 130 ha. În partea de nord limita pleacă din albia Pociovaliștei și urmărește marginea pădurii în lungul abruptului calcaros, din versantul estic al Pârâului Tâlvei, trece pe la cota 1016 m și se întâlnește cu limita sudică a rezervației Cheile Runcului. Pe aproximativ 600 m limita este comună în lungul unei creste secundare. Se îndreaptă spre sud pe un grui, urmând marginea unui pale de pădure și după 350 m ajunge în albia Pociovaliștei. Se continuă spre sud pe o vâlcea, care ocolește un alt abrupt indus rezervației și înainte de a ajunge Ia obârșie, se îndreaptă spre vest, tot pe Ia baza abruptului, pe care il urmărește, arcuindu-se spre nord până ajunge pe o culme secundară (de circa 400 m) în albia Pociovaliștei. Dat fiind faptul că rezervația se află într-o arie împădurită și cu stâncării calcaroase, mai greu accesibile și utilizabile, s-a propus o zonă tampon numai în partea de vest, pe o fașie îngustă de 150-200 m (în continuarea zonei tampon a rezervației de Ia nord). limitată de valea Pârâului Tâlvii și Ia sud de Pârâul Pociovaliștei, de marginea vestică a unui alt grup de stâncării.

Categoria și importanța rezervației: complexă (geologică, paleontologică, geografică, speologică) ce constituie un peisaj spectaculos modelat în calcare (pereți de până la 200 m, turnuri, hornuri, grohotișuri) care adapoșteste un numar important de specii de plante rare. Cheile Turzii au luat naștere în sectorul unde pârâul Hașdate (afluent de stânga al râului Arieș) intersectează transversal o culme din extremitatea nordică a Munților Trascău. Pe o lungime de 3,5 km, cheile s-au adâncit, cu circa 350 m, în bancuri masive de calcare jurasice, geneza lor fiind legată de coborârea treptată, începând din pliocen, a nivelului de bază, reprezentat de lacul panonic din bazinul Transilvaniei. Cheile Turzii sunt situate între localitățile Petreștii de Jos, Săndulești și Cheia și ocupă o suprafață de 175 ha. Cheile adăpostesc un întreg complex de peșteri, structurat pe 5 niveluri. Pe versantul drept se află 17 peșteri (Pestera de după Munte, lungă de 72 m; Peștera de Ia Gura Hajdății de 11 m lungime etc.). iar pe versantul stâng - 5 peșteri, de dimensiuni importante. Unele depozite din interiorul acestor pesteri dovedesc urme ale unor adăposturi pentru oameni și animale. Săpăturile efectuate aici au scos la iveala resturi de mamifere de vârstă pleistocenă și holocena și vestigii arheologice datând din paleoliticul inferior (cultura de prund) și din epocile cuprului, bronzului și fierului. In afara de peisajul excepțional, Cheile Turzii adăpostesc o serie de plante și animale ocrotite sau rare. În chei se întâlnesc numeroase specii de fluturi din genurile Eubleme, Phybalopterix, Heterogynis, Oysaukes precum și specii de plante: usturoiul de stâncărie (Allium obliquum) și scorușul (Sorbus dacica).

Rezervație naturală complexă cu o suprafață de 25 ha, Cheile Tureni (sau Cheile Turului sau Cheile Turenilor) au o lungime de 1850 m, iar pereții de 100-150 m înalțime sunt împodobiți cu diverse forme carstice: cascade. marmite, peșteri. Sunt foarte greu de străbătut, fiind însa, tocmai din acest motiv un colț de natură puțin afectat. Cheile Turenilor sunt săpate de Pârâul Racilor în rocile friabile terțiare și în calcarele dure ale Depresiunii Tureni și sunt situate între comuna Tureni, satul Copăceni și Cheile Turzii.