Traseul acesta este o porțiune din așa-numita „Magistrala Apusenilor”, care, la rândul ei, face parte din unul dintre traseele europene. La noi în țară, trece peste Munții Bihor, Vlădeasa și peste întreaga lungime a Munților Trascău. Deoarece porțiunea acestul traseu ce leagă Platoul Ciumerna de Munții Metaliferi nu a fost marcată în ultimele decenii vom începe descrierea acestuia doar din Ciumerna. Pentru a ajunge în acest punct se recomandă urcarea până la lacul Iezerul Ighel, iar de acolo urmărind marcajul cruce albastră pe un drum forestier se ajunge în platou, la o răscruce care marcheaza și punctul de plecare pentru banda roșie. De aici putem urma traseul celebru spre nord-est, ocolind prin dreapta o culme presărată cu bolovani mari calcaroși și lapiezuri, apoi o traversâd o pădure tânără de fag se ajunge în zona numită Poiana Ascunsă. Aici marcajul intersectează un drum de care, pe care continuă apoi străjuit un gard la capătul căruia urmarește curba de nivel spre dreapta și intra într-o pădure tânără. La ieșirea din pădure se dechide o poiană largă cu lapiezuri și ienupăr de unde avem o deschidere largă spre culoarul Oiejdea-Sard și Alba Iulia. De aici poate fi luat ca și aziumut spre NNV un pâlc de fagi bătrâni, ce marchează intrarea în pădurea prin care continuă marcajul (în pădure sunt vizibile urmale unei defrișări recente). La ieșirea din pădure apare în fața o pășune mare, ce se deschide spre est, strajuită de un vârf înalt cu formă conică, Vf. Sfedelașu, spre drepta și în plan secund un vârf similar, apoi in aceiasi directie, in al treilea plan apar o creasta calcaroasa, Vf Piatra Craivei. Aici traseul nostru întâlnește traseul marcat cu triunghi roșu și continuă împreună pe un drum de care in aceasta directie. Înainte cu 5 minute de a ajunge la Piatra Craivei banda roșie ne coboara în stânga printr-o pădure bătrână de fag, apoi o poiana cu o stână până la jos in fundul văii Cricăului. Pentru a vizita și vârful continuați 5 minute pe triunghi roșu până la un izvor și apoi pe langă acesta în sus urmați o potecă nemarcată (Atenție sunt necesare tehnici de escaladă!).

Urmând banda roșie se va intersecta pârâul Cricău, drumul forestier de pe valea Cricăului și apoi se continuă pe o potecă ce urcă oblic pe interfluviu către Valea Gălzii. Ca și reper pentru directie poate fi utlizat Bulzul Gălzii (o creastă calcaroasă similara Pietrii Craivii ca și formă și dimensiune). De pe intrefluviu se coboara printr-o poiana apoi pe un drum de exploatare forestiră realizat pe firul unui pârâiaș mic până la DJ 107K. De aici se continua pe drumul județean în amonte aproximativ 1,5 km unde o săgeată indicatoare ne ghideaza la drepta pe un bot de deal. Urmează un urcuș abrupt prin pădure până în șaua Doștina (890 m). Aici este intersectat din nou același marcaj triunghi roșu care poate fi urmat spre Vârful Piatra Cetii sau spre Cheile Văii Cetii. Traseul nostru continuă prin Răicani până la drumul principal care urca pe fundul văii prin Cheile Tecșesti. Se coboara circa 200 m pe drum după care, pe o poteca abruptă prin pădure marcajul urcă pe interfluviul ce separa valea Cetii de valea Mănăstirii. După aproximativ 10 minute se iasă din pădure într-o deschidere largă cu fânețe și pășuni din care puteți lua ca și azimut linia de electrificare de tensiune medie. De pe culmea interfluviului marcajul trece prin catunul Fata Pietrei apoi coboară în Valea Mănăstirii, aproape de rezervația Cheile Mănăstirii. De aici se continuă aproximativ 300 m în amonte până la Cabana Râmeț.

Traseul continuă de la cabana Râmeț prin cătunul Valea Uzei, urcând până la drumul județean 107L, la intersecția acestuia cu DC 104 ( care merge spre Valea Inzelului). Continuă pe drumul județean încă 400 m unde drumul intoarce într-o curbă de 180 grade iar traseul continuă tot înainte pe o potecă. Aceasta traversează doua văi adânci apoi ajunge în cătunul Florești. De aici se continuă pe un drum de car spre nord care coboară mărginit de stalpi de electrificare spre o gospodarie izolată, apoi cotește spre vest pentru a traversa o vale și continuă spre nord pe curbă de nivel ocolind Dealul Secului. După ce travesează șaua dintre Vf Secului și Vf Prislop marcajul bandă roșie se întâlnește cu marcajul bandă albastră și continuă impreună cu acesta să traverseze Platoul Bedeleu spre nord. După ce traverseeaza mai multe zone cu păduri tinere de fag cele două trasee iasă într-o pășune cu cu multe doline în care se intersecteză un al treilea marcaj, banda galenă, continuă apoximativ 500 de prin această pășune pănă la un sălaș de piatră, în zona numită La Rogoaze. Aproape de acesta se află un izvor(izvorul pârului Bedeleu) cu mai multe vălaie pentru adăpat, și o cruce de piatră. De la sălașul de piatră banda roșie si banda albastră urcă pe o vale dolinară spre Nord, apoi coboară iarăși pe o vale dolinară într-o altă pășune întinsă. Continuând spre NE se travesează șaua dintre Dealul Cireșului și Vârful Cornului iar după aproximativ 500 m cele două trasee se despart. Banda albastră coboară spre Est pe pârulu Siloș în jos iar traseul nostru continuă spre Nord pe un drum forestier, apoi coboară pe Pârul Muntelui. După ce se trece prin dreptul muchiei stâncoase ce coboară de pe vârful Ardașcheia traseul părăsesște pârul și urcă pe versantul stâng al acestuia. După ce travesează o culme traseul coboară în Rimetea.

Din centrul staului Rimetea traseul continuă pe drumul județean 107 M spre Buru până în apropierea ieșirii din sat, unde cotește spre dreapta pe o uliță cu câteva case si continuă pe un drum agricol, apoi urcă pe valea ce coboară la Nord de Colții Trascăului. Treptat începe să se departeze de vale pe versantul drept al acesteia, și urcă până în spatele vârfului. De aici Traseul continuă spre nord pe curbă de nivel pe deasupra satului Pietroasa, traversează o pădure apoi coboară în Moldovenești la DN 75. Din Moldevenești traseul trece pe malul stâng al Arieșului și continuă spre Cheile Turzii.

Traseul este indicat de a fi parcurs în două zile, cu înnoptare la Întregalde. De la cabană, marcajul pornește pe drumul carosabil în amonte, împreună cu marcajele triunghi albastru și cruce albastră, iar de la capătul drumului carosabil urcă pe stânga (spre sud). pe un bot de deal, pe o potecă, ce duce Ia Tecșești. De aici, traseul urcă tot spre sud, până în șaua dintre Piatra Cetii și Muntele Cetii, unde se intersectează cu marcajul triunghi roșu, după care coboară în pe Pârâul Calului până în Valea Galdei, pe DJ 107K, Ia doi km în aval Cheilor Întregalde. În continuare traseul urmărește acest drum spre vest (spre dreapta), traversează prin chei și după circa o oră ajunge în comuna Întregalde. Traseul, de Ia Întregalde, continuă pe drumul carosabil în amonte (spre sud-vest) până Ia bifurcația drumului auto de unde cotește spre stânga pe Valea Găldiței, peste podul vai lviniș, prin rezervațiile naturale Cheile Găldiței și Cheile Turcului. La confluența cu Pârâul Turcului, trece marcajul triunghi roșu spre Piatra Craivei. Urmând traseul nostru, rămânem pe drumul carosabil, care duce spre Necrilești și apoi spre Sfârcea. Din centrul satului Necrilești urcăm în direcția generală sud-vest. Pe o potecă apoi un drum forestier, ce vine de la din capătul superior al satului în direcție est-sud-est, și apoi după un km de pe aceasta să trecem pe o potecă ce urcă spre sud-vest, care ne scoate pe platou, sub vârful Piatra Arsă. Acolo intersectăm marcajul banda roșie, apoi traversând platoul carstic Ciumerna, spre sud între doline și lapiezuri, urmăm o vale, ce ne duce până la lacul lezerul lghiel. Pe lângă lac urcăm spre sud pe lângă o vale mică, până în Vârful Pristopului (1032 m). De aici coborând spre sud-est, apoi spre sud, ajungem în Lunca Ampoiței. în continuare, deja pe drum carosabil, coborâm prin Cheile Ampoiței și după 11 km ajungem pe șoseaua DN74.

De Ia cabană, marcajul urmarește drumul carosabil spre dreapta, în amonte, împreună cu marcajele cruce albastră și cruce galbenă. Pe o distanță de 2,5 km, drumul trece printre câteva case taranești și o mulțime (circa 100) de cabane particulare, unele chiar vile. La aproximati 2 km de cabană pe partea dreaptă cum urcăm spre chei putem vizita Punctul de Informare Turistică din zonă. La capătul drumului carosabil (numai pentru autoturisme). marcajul cu cruce galbenă urcă spre stânga, pe un bot de deal, și peste Muntele Cetii duce Ia Întregalde. Celelalte două marcaje continuă pe un drum de care, apoi pe potecă, iar după 200-300 m, începe strâmtoarea Cheii și nu mai rămâne loc nici pentru o potecă. Urmează mai multe porținui cu stânci unde înaintarea se face cu doar cu ajutorul unor mânere de oțel fixate în piatră. După aceasta porțiune traseul nostru cu triunghi albastru continuă pe malul opus (stâng geografic) începând cu o cățărare asistată de un cablu de oțel. La început, lângă o cruce este amplasată și o tablă care ne avertizează că traseul este periculos și este indicat numai turiștilor experimentați, obișnuiți și cu cățărări pe stânci și ne atrage atenția să nu călcăm pe iarba uscată, deoarece alunecă. Marcajul conduce pe versantul stâncos al cheilor, circa 1200 m, urcând pe alocuri și la 100 m deasupra pârâului, apoi coboară din nou pe malul apei, întâlnind din nou marcajul cruce albastră, care a urmat cursul pârâului, pe care se poate parcurge, numai pe timp de vară în costum de baie, trecând prin apă, în mai multe locuri până Ia brâu. În continuare, cele două marcaje după 500 m ajung la fostul cătun Cheia. Aici se găsesc câteva casuțe părăsite și o mică biserică din lemn. De aici marcajul cruce albastră urcă spre nord, spre Brădești și apoi duce la Huda lui Papară de lângă Sălciua. Marcajul nostru traversează pârâul și urcă spre sud, apoi, urmând pârâul lvășcanilor, trece prin sătucul Dealu Geoagiului, și pe urmă coboară prin Modolești la Întregalde.

Din satul Benic, de pe ruta carosabilă Galda de Jos - Întregalde spre nord, dupa 4 km se ajunge în localitatea Cetea. Până la capătul din sus al satului se poate ajunge cu autoturisme, dar mai departe, numai pe jos. Urmând un drum de care, pe Valea Cetii în sus, la 1,5 km de Ia ultimele case se află Cheile Văii Cetii. Aici o cascadă înaltă de 5 m, a format o marmită de circa 3 m în diametru, denumita "Băile Romane". Canionul nu poate fi strabătut așa că este oclit prin partea dreaptă cum îl privim. După circa 2 km, marcajul părăsește valea Cetii și urcă spre vest, spre Piatra Cetii. La baza vârfului, în Șaua Doștina intersectează marcajul banda roșie a traseului, apoi urcă pieptiș până în vârf (1233 m). În continuare, marcajul trece prin șaua deasupra satului Tecșești, unde intersectează marcajul cruce galbenă (Cabana Râmeț - Întregalde). Mai departe, traseul urcă spre sud-vest, pe platoul carstic al Muntelui Cetii. Aici, unde relieful pare haotic, cu o mulțime de doline, este necesară o atenție mai mare în orientare de a găsi continuarea traseului. Din mijlocul platoului, ocolim spre nord culmea vestică, apoi cotim spre sud-vest și pe un bot de deal coborâm Ia Modoleși Ia capătul superior al Cheii Întregalde. De aici traseul continuă pe DJ 107 K prin Întregalde apoi cotește spre Necrilești intesecția de la podul peste pârâul Ivăniș. De aici mai continua aproximativ 500 m prin Cheile Gălditei și Turcului până la confluența cu Pârul Turcului. De aici marcajul urcă abrupt pe prin rezervație în printr-o succesiune de poieni apoi printr-o pădure bătrână de fag, în direcția generală Est. Deasupra rezervațeie ieșim într-un platou deschis (pășune) unde direcția generală se schimbă spre Sud-Vest pe o porțiune de 1 km, apoi spre Sud-Est intrăm într-o pădure tânără de fag pe un fost drum de exploatare. După încă 1 km se iasă intr-o altă pășune unde intersectăm marcajul banda roșie. Cele două trasee continuă împreună spre Est până în apropierea Pietrii Craivii. Înainte cu 400 m de a ajunge la piatra Craivii banda roșie coboară spre Valea Cricaului iar traseul nostru continuă până la baza acesteia. De aici triunghiul roșu coboară pe culmea interfluviului ce separa Valea Bucerzii de Valea Craivii până în Bucerdea.

Traseu variat, de culme și vale, practicabil în sezonul cald; urmărește axul longitudinal al Trascăului având numeroase sectoare de traversare a văilor și a interfluviilor.

Pornim din orașul Zlatna, pe drumul spre masivul Dâmbău (1369 m) și ne îndreptăm, pe stânga văii Vâltorii pe Ia podul peste Valea lui Lal. Urcăm de-a lungul văii, urmând marcajul, lăsăm în stânga punctul albastru spre Colțul lui Blaj. Poteca merge paralel cu pârâul Valea Poienii, apoi îI intersectează și urcă până în drumul ce vine de pe Valea Morilor, denumit Valea Bârnii. Continuăm pe drum încă circa 45 min. apoi poteca părăsește drumul în dreapta și după cca. 45 min. de urcat pieptiș ajungem în spatele locului numit “Vranița Pleșii”. De Ia Vranița Pleșii urmărim creasta despădurită până Ia un pale de fagi și, odată acesta depașit atingem platoul Dâmbăului (Zlatna - Vf. Dâmbău. 4 h). Vf. Dâmbău, cel mai înalt din Munții Trascău, constituie un important punct de belvedere; de aici în zilele senine de toamnă sau iarna poate fi văzuți Muntele Mare, Biharia. Retezatul. Parângul. Șureanul și chiar Făgărașul. Pentru a coborî de pe Dâmbău în valea Feneșului urmăm calea care duce în stânga salașului de pe platoul de Ia Stâna Urlătoare, pe Culmea Dâmbăului. intrăm în pădure și după cca. 30 min. de mers prin impresionanta pădure de fag, ieșim în poiana de pe Vf. Părăginoasa. extraordinar loc de belvedere pentru Roșia Poieni, Negrileasa, Cheile Întregalde, Râmețului, Platoul Ciumerna și Masivul Vulcan. Marcajul coboară în dreapta pe pârâul Feneșasei, intersectează drumul din Feneșasa. Traseul nostru trece valea Feneșului și urcă apoi către Vf. Poiana Măgurii (1.235 m). după care se îndreaptă spre nord coborând pe un picior abrupt până în valea Muntelui (Meteșului). Urmărim, în continuare pârâul lzvorul Topliței afluent pe stânga al văii Meteșului depășind, pe stânga, un adăpost de vară pentru animale, în apropierea căruia se află și pestera Hăldăhaia. Drumul ne conduce pe sub Pietrele Hăldăhaia până la obârșia pârâului amintit de unde începe abruptul Platoului Ciumerna. Păstrând direcția sud-nord traversăm zona de abrupt, străbatem o pădure de brad tânăr și, odată ajunși în Platoul Ciumerna, direcția traseului se schimbă spre est, la nord de Vf. Băieșului unde apare un relief tipic de doline și lapiezuri. În această zonă traseul întâlnește marcajul cruce galbenă, și apoi coboară împreună la lezerul lghiel.

De la sălașul din imediata apropiere a Vf. Dâmbău, marcajul are același traseu cu marcajul cruce albastră până aproape de Vf. Părăginoasa. Dacă marcajul cruce albastră coboară în dreapta, traseul nostru, marcat cu bandă albastră continua puțin în stânga menținând culmea. apoi coboară ușor, urmând o potecă ușor vizibilă printre copaci (plantație de conifere). Orientarea este ușor îngreunată de prezența pe traseu a numeroaselor poieni, unde marcajul s-a facut pe pietre așezate pe pământ. Traseul este ușor. fiind recomandat ca și cale de acces către Poiana Narciselor.

Marcajul pleacă din DN74, din aproprierea fostei cantine a SC. AMPELUM S.A. Zlatna, fiind amplasat un indicator pe un stâlp de Ia marginea șoselei. Traseul urcă pieptiș către Măgura Dudașului, având ca punct de reper hornul din vârful dealului, intersectând de numeroase ori drumul neasfaltat care urcă către horn. Din vârful dealului. punct de belvedere pentru orașul Zlatna, traseul urcă ușor pe culme, în față se vede "Vranița Pleșii". Din pădurea de pini, traseul continuă în dreapta, de aici și până Ia Chei drumul merge aproape pe culme de nivel.

Traseul pornește în urcare domoală pe lângă castelul din Cheile Aiudului, îndreptându-se spre adăpătoarea din pădure, apoi urmând firul văii urcă în Șaua Bogzii. De acolo, traseul intră în pădure pentru o bucată scurtă de timp urmând poteca în urcare spre stânga până în Vf. Bogza, punct de belvedere asupra regiunii Cheilor Aiudului. Traseul coboară puțin până în Șaua Lutul Roșu, de unde intră în pădure și urmează poteca de creastă a Dl. Șipotelor și Dl. Curmăturii, în urcări și coborâri domoale, până deasupra satului lzvoarele (Bedeleul) de unde traseul intră în Cheile Bedeleului, pe care le străbate în urcare domoală până în zona numită de localnici “La Rogoaze”, unde este punctul de altitudine maximă a traseului. Aici se poate face un binemeritat popas, fiind în vecinătate și un izvor cu apă potabilă. Din acest punct, traseul coboară domol printre dolinele Platoului Bedeleu, însoțind o bucată de drum traseele bandă roșie și bandă albastră care urmează creasta principală a Trascăului. După aproximativ 300 m, părăsim traseele mai sus menționate și o ținem în coborâre spre dreapta, printre doline, de-a lungul văii până Ia marginea abruptului Bedeleului de unde avem panorama superbă a Văii Arieșului. Aici începe o coborâre accentuată printre stânci și copaci. Urmând firul unei viroage, în coborâre, ajungem în pădurea de la poalele Bedeleului, pe care o coborâm în serpentine până în pajiștile de sub Țicul Blagului, unde intersectăm traseul triunghi roșu care vine de Ia Șipote, traseu pe care îI vom urma spre stânga până Ia Huda lui Papară, unde traseul se încheie.

Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea - Piatra Secuiului - Colțești; respectiv Colțești - Pârâul Muntelui - Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.

Traseul pornește din centrul satului Colțești, alături de traseele marcate cu triunghi albastru și cruce albastră, în direcția nord-vest. La capătul satului, Ia un stâlp indicator, marcajele se despart: crucea albastră continuă pe Valea Muntelui în sus, iar banda albastră și triunghiul albastru fac o cotire la stânga spre sud, trecând peste piciorul crestei pe care se găsesc ruinele cetății. Urcăm pe un drum de circa 400 m, până la un nou jalon metalic, de unde triunghiul albastru urcă în dreapta spre cetate. iar banda albastră traversează Pârâul Cetății, și apoi, după 800 m, ajunge pe un drum ce urmează Valea Siloșului . După scurt timp, drumul intră în pădure, iar după circa 1,5 km traversează pârâul Siloș. se îndepărtează de vale circa 1,2 km și iese din pădure, apropiindu-se din nou de pârâu. Pe firul văii, în zona ocolită, se găsesc două cascade foarte greu accesibile. După ce ieșim din pădure (960 m), urcăm într-o vale largă spre vest, până la un izvor. Cu puțin înainte de a ajunge în șa, ne întâlnim cu marcajul bandă roșie ce vine din dreapta, din valea Pârâului Muntelui, în continuare, cele 2 trasee merg împreună și în curând ajung pe Platoul Bedeleului, în șaua între Dealul Cireșului și Vârful Cornului (1155 m), cu puțin după șa, marcajele, foarte greu de urmărit, trec în stânga, depășesc un bot de deal pleșuv și coboară spre sud-vest, ajungând pe o coamă Ia stâlpul cu săgeți indicatoare de la întâlnirea cu traseul crucea roșie spre peștera Poarta Zmeilor. Cele două marcaje (banda albastră și banda roșie) continuă spre sud și trecând pe lângă un șir de doline și peste o șa dintre păduri, ajungem la locul numit La Rogoaze. Aici găsim o mică casă de piatră a ciurdașilor, de unde doar la 3 - 400 m spre est se găsește izvorul Pârâului Bedeleu. De la casa de piatră, cele două trasee urcă spre vest, pe o vale lată, deschisă circa 600 m, după care, ocolind spre sud printre doline, ajunge pe o șa. În continuare, cele două marcaje se despart: traseul banda roșie, ocolind înălțimea Prislopului, urcă spre sud-est, în șaua dintre Prislop și Secu. Traseul nostru cu bandă albastră coboară în continuare spre sud-vest, către ponorul Vânătare, trecem printr-o șa stâncoasă și coborâm lângă niște sălașe de vara și, după un timp, ajungem la un drum pe care conduce traseul cruce albastră. Aici, unde găsim și o cruce, apoi continuă să coboare spre Sălciua.

Traseul începe de Ia puntea suspendată, Ia est de Sălciua. Traversând Arieșul, poteca ne conduce Ia drumul comunal prin care trecem printre casele cătunului Valea Morilor, urmând marcajul turistic cruce albastră. Traseul marcat cu cruce roșie se desprinde de noi spre stânga (est ) chiar Ia intrarea în cătun. Drumul nostru, în curs de modernizare, urcă pe Valea Morilor spre cătunul Sub Piatra (3,5 km), unde, de Ia construirea mănăstiri de maici, lângă vechea biserică datând din 1197, s-au construit numeroase case de odihnă o pensiune și un punct de informare turistică.. Ajunși Ia capătul drumului auto, în fața noastră se portalul înalt de 35 m al Hudei lui Papară, de unde pârâul Poienii iese zgomotos. Întrucât vizitarea peșterii de 2200 m lungime necesitâ echipament speologic și ghid experimentat, nu dăm descrierea detaliată a peșterii, ci, după ce am revenit de sub poarta de ieșire, traversăm valea pe o punte dintr-un suspendată pe cabluri de otel și regăsim marcajul, care urmează drumul de care, iar după 20 de minute de urcare abruptă ne scoate în creasta despărțitoare de Ponorul Vânătare, la o troiță. Spre est, pe o potecă de coastă, se desprinde traseul cu bandă albastră, care urcă pe sub Vârful Prislop (versantul apusean), până la Rogoaze, platoul Bedeleului, și coboară în Colțești, prin valea Siloșului, pe sub cetate. Dacă dorim să vizităm ponorul, unde sunt dispar sub piatră pâraiele Valea Seacă, Valea Caselor și Valea Poienii, ce vor ieși din peștera Huda lui Papară, trecem printre grajduri pe o potecă ce coboară circa 60 m și, în jumătate de oră ajungem deasupra peșterii Dâlbina la un balcon de vizitare în fața cascadei Văii Poieni. După un urcuș obositor, revenim în drumul de creastă și urmăm marcajul cruce albastră pe drumul de care care ocolește în semicerc ponorul Vânătare; acesta traversează o fâșie de pădure și urcă lin prin Valea Poienii, printre gospodării și agroterase, cale de 5 km, până iesim în soseaua de creastă (DJ107J), în cătunul Brădești, în fața bisericii, Ia altitudinea de 985 m. Marcajul traversează șoseaua și începe coborârea spre Cheia, pe valea Brădeștilor, pe un drumeag, apoi pe o potecă care traversează o pădure de fag. După un sfert de oră, ajungem Ia pârâul Geogel, confluent al Văii Brădești, pe care îl traversăm de câteva ori până ajungem Ia cătunul Cheia, compus din 5-6 case, mai mult părăsite. La confluența văii cu Pârâul Râmeț, valea cotește în direcția Est-Sud-Est spre Cheile Râmețului. Aici se desprinde traseul marcat cu triunghi albastru și urcă spre sud la Întregalde. Traseul nostru continuă pe firul văii circa 1 km, înconjurat de pereți stâncoși. apoi poteca se sfârșește și marcajul se poate urmări numai trecând prin apă circa 350- 400 de m, când până Ia genunchi, când până Ia brâu. Această porțiune este cea mai dură, cea mai sălbatică parte a traseului (implicit printre traseele marcate mai cunoscute din țară). După ce am scăpat din acest sector, Ia 100-150 m se găsește renumita “Poarta a Rametului”, înaltă de circa 5 m, lată de 3 m și lungă de 8 m, prin care curge pârâul Râmeț. Poarta se poate ocoli pe dreapta pe un con de grohotiș. În continuare urmeaza o porținue de 100 m în care suntem obligați să folosim niște mânere de oțel fixate în stâncă pentru a nu fi obligați sa traversăm prin apă. Din stânga apare și marcajul triunghi albastru, care a ocolit defileul, undeva pe sus, pe stânci. În scurt timp, ajungem Ia un drum de căruțe, apoi la o parcare de unde începe drumul carosabil, de-a lungul căruia în ultimii ani s-au construit numeroase case de odihnă, între puținele case ale cătunului Șureni. Printre noi construcții se numără și punctul de informare de la Râmeț, amplasat la mai puțin de 1 km de chei. La circa 3 km de la “Poarta de Stâncă" ajungem la cabana Râmeț. Până la mănăstirea Râmeț mai sunt circa 1200 m, unde începe drumul asfaltat spre Teiuș (22 km).

Marcajul începe de Ia puntea suspendată peste Arieș, la est de comuna Sălciua împreună cu marcajul cruce albastră ce duce Ia peștera Huda lui Papară, dar după numai 25 de metri marcajele se despart, Ia prima bifurcație a drumului. Crucea albastră urcă pe vale în sus, spre Huda luI Papară, iar crucea roșie coboară spre Valea Morilor, spre est, între case. După ce am trecut pârâul pe o punte, urcăm pe o coastă și ieșim deasupra caselor, în fața noastră apar în toată splendoarea lor creasta și pereții calcaroși ai Bedeleului. Drumul marcat ne conduce prin fânețe și fâșii de pădure, paralel cu Valea Arieșului; după circa 20 de minute, ieșim din pădurea de fag, pe o coastă înierbată unde poteca cotește spre stânga, urcă și pe urmă intră din nou în pădure. După numai 150 m ajungem într-o poiană aflată pe o terasă relativ îngustă (30x100 m), cu două izbucuri carstice. Suntem pe balconul „Șipotelor”, sub care se formează o frumosă cascadă de travertin de 7-8 m și totodată fiind locul unde ne intersectăm cu traseul marcat cu triunghi roșu. Traseul urcă ușor în pădure, paralel cu baza pereților stâncoși, aproape 1 km, după care începe un urcuș abrupt, în serpentine. Diferența de nivel de învins este de aproape 400 m, pentru care avem nevoie de 60-70 de minute și ajungem pe un promontoriu cu priveliște minunată asupra Văii Arieșului și mai încolo un balcon din lemn construit pentru a admira priveliștea asupra versantului opus, cu imaginea Scăriței-Belioarei, a Cheilor Poșegii și în zile senine a varfului Muntele Mare. De aici, marcajul coboară abrupt în pădure, circa 200 m, de unde o derivație cu semnul peșterii ne conduce Ia portalul aspectuos (gotic) al peșterii Poarta Zmeilor. lntrarea peșterii propriu-zise se află Ia 20 m de acest portal. Galeria de intrare este foarte joasă, dar după circa 15 m galeria devine înaltă și lată. Peștera este deja săracă în formațiuni, în urma amintirilor luate de vizitatorii necivilizați, având doar câteva formațiuni de scurgere stalagmitice pe o parte a pereților. După vizitiarea peșterii, sau măcar a portalului, urmăm marcajul, de Ia punctul de deviere, după 400 m în direcția generală nord, mergând aproape pe curba de nivel. Ajungem într-o poiană, de unde cotim spre dreapta (spre est). Marcajul ne conduce printre doline și poienițe, pe platoul Bedeleului, aici împădurit, Ia început urcând ușor, apoi coborând, până Ia o căsuță de piatră, pe lizieră. Am ajuns Ia acea vale largă pe care traseul nostru se intersectează cu traseele band roșie și bandă albastră, Ia circa 500 m, Ia un stâlp de marcaj. De aici, urcă pe sud-est până pe o creastă, după care începe să coboare spre valea Pietrii. Traseul, pe aceasta porțiune până Ia intrarea în pădure, deocamdată nu este marcat. Pe dreapta drumului, marcajul coboară în pădure, unde firul văii este adânc săpat; acolo se găsesc două cascade mici (4-5 m), dar aspectuoase. După 1,5 km, drumul iese din pădure; aici versantul stâng este brăzdat de muchii stâncoase. Continuând drumul pe malul pârâului, pe un teren deschis, după ceva mai mult de 1 km, ajungem în satul lzvoarele. Părăsind satul, Ia 1,5 km atingem drumul asfaltat Buru-Aiud, pe care, mergând spre sud (spre dreapta), Ia 1 km, urmează satul Vălișoara.

Acest traseu, în forma actuală, este destul de rar utilizat, dar, cu terminarea construcției drumului ce urcă de Ia Mănăstirea Râmeț până în centrul comunal Râmeț, aflat pe DJ107 J la km 20, și marcarea unei bucle de drum ce urcă pe Vârful Pleși, Ia cota 1250 m, va antrena mai mulți amatori de drumeție pe acest traseu. Din Aiud până la cabana Sloboda există drum asfaltat (10,5 km). Traseul marcat nr.12 începe chiar de lângă cabană și urcă, când pe drumul județean, când tăind serpentinele acestuia sau mergând paralel prin pădure. Marcajul este anemic, dar existența drumului destul de intens circulat nu pune probleme de orientare. După ce am parcurs 6 km prin pădure, ieșim în gol și, Ia scurt timp, ajungem pe o movilă mai pronunțată, de unde putem privi minunatul peisaj înconjurător, care începe cu Pleașa Râmețutui și stâncăria Cheilor Râmețului, a mânăstirii, Fața Pietrii etc, coastele cu casele moțești, țuguiate etc. Continuăm drumul în direcția releului TV, de unde o potecă, urmărind șirul de stâlpi de curent, ne ghidează Ia escaladarea Vârfului Pleașa Râmețului, punct dominant al zonei ce conferă un peisaj de excepție. Marcajul rămâne pe șosea, trece pe lângă un izvor carstic cu debit bogat, și, în scurt timp, ajunge Ia clădirile Consiliului Comunal Râmeț, Ia magazinul alimentar, școala cu internat pentru copiii din zonă și altele. Marcajul coboară în spatele Consiliului spre Valea Mănăstirii, și trece printre gospodăriile răzlete ale cătunului Râmeț; după biserică, drumeagul face serpentine pentru ușurarea coborârii și urcării abruptului, dar se conturează deja noul drum modernizat, ce va asigura circutația auto între Mănăstirea Râmeț și drumul județean. Coborârea durează o jumătate de oră și se sfârșește în vale, Ia gardul mănăstirii. 0 mică punte ne ajută să traversăm valea și suntem pe drumul (asfaltat până Ia mănăstire) care ne duce în sus, printre casele cătunului Șureni, Ia Cheile Râmețului (4 km), iar în jos. prin Stremț, Ia Teiuș. La cabana Cheile Râmețului se poate ajunge urcând 800 m pe lângă vale, pe malul drept, pe drum auto, iar pe malul stâng pe drum de picior. Valea și drumul trec prin scurta Cheie a Mănăstirii, ce s-a format prin tăierea de către pârâul Râmeț a crestei de calcar care culminează în Vârful Pleașa Râmețului și Vârful Prisaca Geoagiului. Ajunși Ia cabană, ne putem caza, fie în camere, fie în căsuțe de lemn sau în camping cu corturi proprii.

Traseul începe Ia intrarea în satul Lunca Arieșului, traversează satul în direcția sud-est, urcă pe o coastă abruptă deasupra Văii Arieșului, până într-o poiană mare sub abruptul Bedeleului. Din poiană, se bifurcă drumul, cel mai umblat intra în pădure și urcă pe platoul Bedeleului, sub Vârful Cireșului. Poteca marcată traversează poiana în direcția sud și intră în pădurea care acoperă coasta abruptului de Ia Arieș, până sub peretete stâncos al Bedeteului, Ia 800-850 m altitudine. După ce se trece de câteva poienițe, izvoare și adăpătoare în zona de pășunat, deasupra curburii Arieșului, se ajunge Ia terasa Șipotelor. Aici se intersectează cu traseul marcat cu cruce roșie care vine din Sălciua și urcă Ia peștera Poarta Zmeitor. Traseul triunghi roșu urcă ușor prin pădure, aproape de abrupt, până Ia creasta secundară, Țicul Blagului, de unde coboară între grajduri și gospodării moțești. pe un drumeag înierbat, până se apropie de construcțiile mănăstiri de maici de la Sub Piatră, unde un gard deviază coborârea spre stânga. După ce am depășit mănăstirea și vechea bisericuță, în câteva minute ajungem Ia impunătoarea gură de ieșire a peșterii Huda lui Papară, înaltă de 35 m și lată de 4-5 m (peștera are o lungime măsurată de 2200 m). Sifonul de Ia capăt a împiedicat traversarea până Ia Vânătare, ponorul unde 3 pâraie sunt înghițite de peștera Dâlbina. Vizitarea ei nu se recomandă decât cu ghid și echipament corespunzător. În apropiera peșterii se află si punctul de informare turistică de la Sălciua.

Traseul începe Ia intrarea în satul Lunca Arieșului, traversează satul spre Valea Morilor pe care o însoțește până Ia izvorul ei. De aici urcă prin păduri și poieni pe sub Piatra cu Urdă până pe pe Vârful Ugerul. De aici coboară împreună cu punctul roșu până Ia șaua dintre acesta și Ardașcheia și unde se intersecteză cu traseul bandă albastră ce vine de Ia Colțești și coboară Ia Vidolm. De aici traseul se continuă, împreună cu traseul punct albastru, în serpentine, pe versantul vestic al vârfului Ardașcheia până pe creasta nordică de unde coboară pe versantul sudic în Rimetea.